Aceasta este recomandarea specialiştilor care atrag atenţia că prea multă friptură de porc poate duce la boli cardiovasculare şi la cancer.

Persoanele care mănâncă zilnic carne roşie au un risc de deces prematur cu aproximativ 11 la sută mai mare decât cele care o consumă doar ocazional, arată studiile.

Recent, oamenii de ştiinţă au descoperit un nou mecanism de formare a tumorilor canceroase ca o consecinţă a consumului excesiv de carne roşie sau procesată. Cercetătorii americani de la Universitatea din California au observat că în carnea roşie există o moleculă din categoria zaharurilor, numită NeusGc, care, odată introdusă în organism, declanşează o reacţie inflamatorie puternică. Această moleculă nu există în mod natural în corpul uman şi, de aceea, în momentul stocării ei în organism în urma consumului de carne roşie, este activat sistemul imunitar. Anticorpii anti-NeusGc atacă molecula respectivă şi astfel ia naştere inflamaţia cronică, una dintre cauzele principale ale instalării cancerului.

Accelerează evoluţia tumorilor deja existente

Aceiaşi cercetători au constatat apoi că un consum oricât de mic de carne roşie în cazul persoanelor care au deja cancer sporeşte evoluţia tumorilor. Medicul Ajit Varki, coordonatorul studiului, a introdus în corpul unor şoareci de laborator cu tumori canceroase mai întâi molecula NeusGc şi apoi anticorpi care să o combată. După introducerea acestora, răspunsul inflamator a fost mai puternic.

Afectează vederea

Un alt motiv pentru care ar trebui să limităm consumul de carne roşie este că aceasta poate afecta vederea la vârste înaintate. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Mel-bourne, Australia, au constatat că persoanele de vârsta a treia care mănâncă zece porţii sau mai multe de carne roşie pe săptămână prezintă un risc cu 50 la sută mai mare de a suferi de degenerescentă maculară (deteriorarea părţii centrale a retinei) comparativ cu cele care consumă mai puţină carne roşie. Degenerescenta maculară este una dintre cauzele principale ale reducerii considerabile a acuităţii vizuale la vârsta a treia, putând duce chiar la orbire.