Plasturi, proteze pentru maxilar şi intervenţii cu plasmă… Toate sunt metode cu efect mai mult sau mai puţin imediat. Află când sunt indicate, pentru a şti când să apelezi la ele

Zgomotul produs în timp ce sforăim poate atinge şi 95 de decibeli, valoare ce corespunde gălâgiei făcute de un camion în mişcare. Majoritatea persoanelor care sforăie ating 60 de decibeli, suficient însă pentru a perturba si propriul somn, şi pe cel al partenerului.

De ce sforăi?

Fie ai nasul înfundat din cauza unei răceli, alergii sau a unei deviaţii de sept, fie ai modificări la nivelul cavităţii bucale (amigdale mărite sau omuşor de dimensiuni diferite decât cele normale). Sforăitul apare frecvent şi în cazul persoanelor care au apnee de somn, o afecţiune în care ţesuturile din gât blochează căile respiratorii. Apneea este caracterizată prin episoade scurte în care sforăi, urmate de momente de linişte, de mai mult de 10 secunde.

Plasturii desfundă căile nazale

Specialiştii le recomandă persoanelor care au căile nazale blocate plasturi nazali, care, purtaţi pe timpul nopţii, lărgesc pasajul nazal şi îmbunătăţesc fluxul tranazal (aerul care circulă) până la 30 la sută. Studiile arătat că astfel de plasturi, re se găsesc şi în farmaciile i România, reduc zgomotul cu 75 la suta. Pentru a scăpa de sforăit medicii recomandă folosirea lor cel puţin şapte nopţi consecutive, timp în care este recăpătată obişnuinţa de a respira pe nas, şi nu pe gură. Cu acelaşi efect precum cel al plasturilor nazali se folosesc şi dilatatoarele nazale, dispozitive care, odată introduse în nări, măresc capacitatea de respiraţie.

Când se recomandă protezele?

Pentru tratarea sforăitului cauzat de problemele de la nivelul cavităţii bucale, o soluţie de primă intenţie ar putea fi protezele antisforăit, care se montează pe dantură înainte de a merge la culcare şi care apasă uşor pe limbă, eliberând astfel căile respiratorii.

In cazurile mai grave

Atât plasturii, cât şi protezele sunt însă soluţii temporare şi indicate în cazurile uşoare. Persoanelor la care au apărut modificări anatomice la nivelul cavităţii bucale ori la nivelul nasului li se recomandă intervenţiile chirurgicale, cum este cea pe bază de laser. Aceasta este indicată atunci când sforăitul este cauzat de un omuşor mult mai mare decât cel normal, de o deviaţie de sept sau de vegetaţii adenoide (polipi). Intervenţia se realizează sub anestezie locală, nu necesită bisturiu şi spitalizare, însă sunt necesare mai multe şedinţe, care se pot repeta la intervale de câteva săptămâni.

Tratamentul sforăitului constă în:

Schimbarea stilului de viaţă şi scăderea ponderală, rezecţia şi repoziţia septului nazal (septoplastia), amigdalectomie şi adenoidectomie, polipectomie, uvulopalatofaringoplastie, uvulopalatoplastie laser ori intervenţie prin radiofrecvenţă. Intervenţiile pentru sforăit sunt eficiente în funcţie de cauzele care îl determină şi de tipul de operaţie corespunzător afecţiunii respective. în mod normai toţi cei care sforăie trebuie să se adreseze medicului otorinolaringolog, pentru determinarea cauzelor şi stabilirea conduitei terapeutice. Astfel de intervenţii se pot efectua în multe clinici din Bucureşti, dar şi din ţară.