4. Pregătirea medicamentoasă a bolnavului:

• cu două-zile înainte de examinare se administrează cărbune animal şi triferment câte 2 tablete de 3 ori pe zi;
• în seara precedentă zilei radigrafiei se administrează 2 linguri de ulei de ricin.

Atenţie!
•   în dimineaţa zilei examinatoare, se efectuează o clismă cu
apă caldă. Aerul din tubul irigator trebuie să fie complet
evacuat pentru a nu ti introdus în colon.
•  înaintea examinării radiografiei bolnavului îşi va goli vezica urinară sau i se va efectua un sondaj vezical.
5. Pregătirea pentru examinare:

• bolnavul este condus la serviciul de radiologie;
• bolnavul va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masă;

6. îngrijirea bolnavului după tehnică:

• după efectuarea radiografiei, bolnavul este ajutat să se îmbrace şi să se întoarcă în salon unde va fi instalat comod în pat;
• se notează- examenul în F.O. a bolnavului.

B. = Pregătirea bolnavului pentru pielografie =
Pielografia – radiografia aparatului renal executată cu substanţa de contrast administrată prin cateterism ureteral sub control citoscopic.
Materialele necesare:

• cele pentru radiografie renală simplă;
• substanţă de contrast Odiston – 30% sau iodură de sodiu – 10%;
• medicamente antihistaminice;
• medicamente pentru urgenţă.

1. Pregătirea materialelor necesare:
•   se pregătesc toate materialele necesare menţionate mai sus.

2.  Pregătirea bolnavului:
•   se efectuează, pregătirea bolnavului ca şi pentru
radiografia renală, simplă [psihică, alimentară,
medicamentoasă].
3.  Testarea sensibilităţii faţă de substanţa de contrast:
•   se efectuează testarea sensibilităţii bolnavului la iod cu
Odiston 30% sau iodură de sodiu 10%. Dacă bolnavul
prezintă o reacţie hiperalergică se întrerupe introducerea
substanţei de contrast şi se administrează antihistaminiee,
anunţându-se imediat medicul. Dacă toleranţa
organismului este bună bolnavul va fi condus în sala de
citoscopie, unde va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe
masa de examinare.
4. Administrarea substanţelor de contrast:

• spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun;
• sub controlul cistoscopului se introduce sonda în ureter;
• se introduce substanţa de contrast uşor încălzită, 5-10 ml în fiecare parte presiune mică;
• bolnavul se transportă pe targa pe masa de radiografie.

5. îngrijirea bolnavului după tehnică:

• după terminarea radiografiei se încearcă să se extragă cu o seringă, substanţa de contrast. Bolnavul va fi ajutat să se îmbrace, va fî condus în salon şi instalat comod în pat;
• se notează examenul efectuat în F.O. a bolnavului.

Atenţie!

• Pielografia se execută în condiţii de asepsie perfectă.
• Substanţa de contrast trebuie uşor încălzită pentru a nu produce contracţii spastice ale bazinetului.
• Injectarea substanţei de contrast se face cu presiune moderată [altfel se, produce rupturi ale bazinetului sau reflux pielorenal].

C = Pregătirea bolnavului pentru eistograiîe=
Cistografia- este o metodă de exploatare radiologică a vezicii urinare care se poate executa prin:

• radiografie simplă vezicală;
• radiografie după umplerea vezicii urinare cu substanţe de contrast sterilă [iodura de sodiu 10-20%, 250-200 ml cu ajutorul seringii Guyon], eventual amestecată cu aer.

Materiale necesare:

• materiale pentru efectuarea unei clisme;
• sonda Nelaton sterilă;
• soluţie sterilă de acid booric;
• seringa Guyon sterilă;
• substanţă de contrast, ioduri de sodiu 10% sau soluţie Odiston;
• pensă hemostatică;
• mănuşi de cauciuc sterile;
• tăviţă renală.

1. Pregătirea materialelor necesare:
♦ se pregătesc toate materialele necesare. 2. Pregătirea bolnavului:

• se anunţă bolnavul şi se explică necesitatea tehnicii;
• se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare cu apă caldă;
• bolnavul este condus la serviciul radiologie, ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa radiologică.

3. Participarea la cistografie:

•  spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun;
• se îmbracă mănuşile sterile;
• se introduce sonda Nelaton sterilă în vezica urinară şi se spală vezica cu soluţie sterilă de acid boric;
• în seringa Guyon se aspiră 100-200 ml iodura de Na sterilă sau Odiston şi se introduce în vezică;
• se închide sonda cu o pensă hemostatică

• bolnavul  este  rugat   să  nu  urineze   decât  după terminarea examenului cistografic;
• medicul execută imediat radiografia

D.  = Arteriografia renală =
Este o metodă de explorare a aparatului renal prin administrarea substanţei de contrast pe cale arterială, renală, sau femurală. Prima radiografie se execută la 2-3 secunde de la începerea administrării substanţei de contrast, a doua radiografie la 6 secunde şi a treia la 8 secunde. Atenţie!

• substanţa de contrast se injectează, i.v, durerea provocată pe durata injectării fiind suportabilă;
• administrarea rapidă provoacă durere intensă de-a lungul venei. Se avertizează bolnavul.

E.   = Pregătirea bolnavului pentru examen radiologie al
rinichilor prin retropneumoperitoneu =
Retropneumoperitoneu- reprezintă introducerea de aer sau oxigen în spaţiul retroperitoneal pentru evidenţierea contururilor rinichilor.
Materiale necesare:

• materiale necesare efectuării unei clisme;
• S instrumente  şi  materiale  necesare  efectuării  unei puncţii;
• aparat de pneumotorax

1. Efectuarea tehnicii:

• se anunţă bolnavul, explicându-i necesitatea tehnicii şi inofensivitatea;
• se anunţă bolnavul că nu trebuie să mănânce nimic în dimineaţa zilei de examinare;
• în   seara   precedentă    intervenţiei    se    efectuează bolnavului o clismă evacuatoare;

• bolnavul va fi condus în sala de radiografie, ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa radiografieă;
• spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun; se îmbracă mănuşile sterile;
• se serveşte medicul cu instrumentarul cerut pentru a efectua puncţia în loja perineală;
• cu aparatul de pneumotorax medicul introduce 1000-2000 1 gaz şi se execută apoi radiografia; apoi la locul puncţiei, se efectuează un pansament;
• se ajută bolnavul să se îmbrace şi este condus la pat.

F. = Pregătirea bolnavului pentru cistoscopie =
Cistoscopia – metoda de evaluare a endovezicii cu ajutorul citoscopului.
Scop – indentificarea proceselor patologice endovezicale, inflamaţiilor specifice, nespecifice, tumorilor, malformaţiilor anatomice, calculilor, corpilor străini.
1. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor:

• Caselote cu câmpuri sterile şi mănuşi de cauciuc sterile
• costum steril pentru medic [halat, mască]
• seringa Guyon cu oliva uretrală sterilizată;
• soluţie de novocaină 0,5% 40-50 ml;
• seringă de 20 ml sterilizată; pense sterile;
• tampoane de vată sterile;
• citoscop de irigaţie de cateterism sau cistoscopul operator [în funcţie de scopul urmărit] sterilizat;
• soluţie de acid boric 3%;
• două sonde uretrale radioopace, lungi de 60-70 cm şi groase de 4-8 cm [scara Cherier];
• sonde uretrovezicale sterile; soluţii dezinfectante;
• eprubete pentru recoltarea urinei;
• două tavite renale.

2. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului:

• se anunţă pacientul, explicându-i-se necesitatea tehnicii; la nevoie cu o jumătate de oră înainte de exploatare, i se administrează, un sedativ;
• i se suprimă micul dejun şi va ingera 500 ml lichid, cu o oră înainte de examen [pentru a se asigura fluxul urinar necesar];
• pacientul îşi va goli vezica urinară, va fi condus în sala de examinare şi ajutat să se dezbrace [regiunea inferioară a trunchiului];
• este ajutat să se urce pe masa specială [ de cistoscopie sau ginecologică] şi să se aşeze în poziţie ginecologică;
• i se fixează picioarele pe suporturile mesei;
• se efectuează toaleta organelor genitale externe şi perineului, cu apă şi săpun;
• se acoperă membrele inferioare cu câmpuri sterile, lăsându-se accesibilă regiunea perineului;

3. Participarea la tehnică:

• se dezinfectează meatul urinar; apoi, pentru anestezie locală se introduc în uretră 20 ml soluţie novocaină 0,5%, sau 30 ml borat de procaină 2%, sau procaină hidroclorhidrică 4%;
• anestezia locală se mai poate efectua prin badijonarea meatului şi instilaţie de Xilocaină sau Lidocaină; mai nou, se recomandă preparatul din import Instigel.

Precizare :

• la femei, anestezia locală [folosirea substanţelor anestezice amintite mai sus] este suficientă pentru efectuarea citoscopiei -în scop diagnostic.
• la bărbaţi, cistoscopia cu cistoscop rigid este preferabil să se facă în rahianestezie; se poate utiliza şi anestezia i.v. sau pe mască.

• anestezia locală cu Xilocaină este suficientă pentru investigaţiile cu fibroscopul; orice manevră fibroscopică [cistolitolapaxie], rejecţie de prostată sau tumori, necesită anestezie regională sau generală;
• se verifică fucţionalitatea sistemului de iluminat, starea de curăţenie a lentilelor, etanşeizarea asamblărilor;
• se lubrefiază instrumentul care urmează să fie introdus cu Instagel;
• se oferă aparatul medicului;
• se spală vezica cu o soluţie de acid boric 3% până când lichidul de spălare devine perfect limpede;
• medicul umple vezica cu 150 ml apă sterilizată sau soluţie dezinfectantă slabă [la bărbaţi] sau 250 ml [la femei] şi înlocuieşte canula de irigaţie cu sistemul optic;
• se racordează sistemul de iluminat la reţeaua electrică [medicul efectuează inspecţia pereţilor vezicali];
• se oferă medicului succesiv – la cerere – cateterele de dimensiuni diferite [dacă examinarea continuă cu cateterismul ureterelor];
• se oferă eprubetele pentru recoltările urinare, pentru urocultură sau examene biochimice, biopstice;
• pacientul cu rahianestezie va fi transferat de pe masa de anestezie pe targa şi transportat în salon;
• aici este aşezat comod în pat, unde va sta în decubit dorsal, tară pernă timp de 12 ore;
• se administrează la nevoie, calmante, antispastice;
• la femei, cistoscopia efectuându-se şi ambulator – acestea vor fi ajutate să coboare de pe masa de examinare şi să se îmbrace;
• nu necesită supraveghere specială.

4. Reorganizarea locului de muncă:
•      se aruncă deşeuri le, iar instrumentele se spală cu o perie
moale, cu apă şi săpun şi se clătesc sub jet, la robinet;

• lentilele se şterg cu apă şi săpun, depozitele se îndepărtează cu o perie moale; interiorul se curăţă minuţios cu tampoane de vată montate pe portampon;
• se insuflă aer sub presiune, pentru îndepărtarea unor eventuale reziduri;
• tuburile cistoscoapelor se sterilizează prin imersie în soluţie dezinfectantă – Clorhexidină 5% [10 ml la 100 ml apă] = 30′, sau prin sterilizare cu etilen dioxid [în etuvă];
• sistemul optic se sterilizează prin imersie în soluţie dezinfectantă sau prin păstrarea în vapori de formaldehidă cel puţin două ore;
• după dezinfecţie şi sterilizare, toate instrumentele se aşează în cutiile în care se păstrează.

Incidente şi accidente
-accese febrile trecătoare, frisoane, dureri lombare asemănătoare cu colica renală;
-mici hemoragii produse spontan sau în urma spă lăturii vezicale cu apă CRl(i8);
-ruptura de uretră, cu uretroragie; perfotaţia vezicii urinare.
Atenţie!

• cistoscopia se execută în condiţiile de asepsie caracteristice intervenţiilor chirurgicale;
• sistemul optic nu se sterilizează prin fierbere sau autoclavare, fiincă se deteriorează; se sterilizează numai în soluţie apoasă de Glutaraldehidă 2%, Cidex, vapori de formol sau de etilenoxid;
• înainte de întrebuinţare, se spală bine cu apă sterilă, pentru a se îndepărta urmele substanţelor sterilizante care sunt iritante, hemolitice.

I. Explorarea funcţională a aparatului renal
Scopul explorării funcţiei renale stabileşte dacă rinichiul satisface funcţiile în mod normal sau nu; să se obţină relaţii asupra mecanismului perturbat calitativ şi cantitativ.
Metode şi mijloace de explorare a funcţiei renale
Activitatea rinichiului trebuie explorată pe trei direcţii principale:

• analiza urinei;
• examenul sângelui;
• explorarea      mecanismelor      funcţionale      renale propiuzise glomerulare şi tubulare.

Analiza urinei:
Examenul  de urină poate  furniza  date  asupra  stării funcţionale a rinichilor şi asupra homeostaziei organismului. Examenul cuprinde:

• un examen macroscopic;
• un examen microscopic;
• un examen bacteriologic;
• un examen fizico-chimic.

1. Stadiul cantitativ al elementelor figurate şi ai cilindrilor din urină se face prin testul ADDIS-HAMBURGER.
a] Pregătirea bolnavului:

• se anunţă bolnavul cu o zi înainte de efectuarea probei;
• se recomandă regim tară lichide cu două ore înainte;
• dimineaţa bolnavul este rugat să urineze, se notează ora exactă, această urină se aruncă;
• în acest moment bolnavul este rugat să rămână culcat de 100-180 minute;
• bolnavul nu bea nimic în tot acest timp.

b] Pregătirea materialelor pentru recoltarea materialelor:
•   se  pregătesc  materialele   sterile  pentru  recoltare, aceeleaşi ca şi pentru examenul bacteriologic.

c] Recoltarea urinei:

• după 100-180 minute se face toaleta organelor genito-urinare cu apă şi săpun;
• se recoltează întreaga cantitate de urină şi se măsoară volumul;
• se trimite la laborator notându-se exact intervalul de timp între cele două micţiuni şi volumul urinei la a doua micţiune.

d] Interpretare:
•   normal se elimină prin urină 1000 hematii/min şi
1000-2000 leucocite/min.
Examenul sângelui:
Explorarea modului în care rinichiul îşi îndeplineşte funcţiile sale se poate face urmărind concentraţia în sânge a produselor de catabolism azotat, urmărind izotonia, izohidria.
2.   Stadiul  funcţiei  renale  de  depurare  a  cataboliţilor
proteici
Pentru aceasta se determină:

• ureea sangvină : valorea normală 20-40 mg%;
• acidul uric: V.N.3-5 mg%;
• creatinina: V.N.0,6-1,3 mg%

3.    Stadiul funcţiei renale de menţinere constantă a
concentraţiei ionilor. Această funcţie renală se apreciază
prin modificările ionogramei serice [Na, K,Ca,Cl]:

• Na+ =135-150 mEq/1 sau 15-21 mg%;
• K+ = 3,5 mEq/1 sau 15-21 mg%;
• Ca+ = 4,5/5,5 mEq/1 sau 9-11 mg%;
• CB-95-110 mEq/1 sau 350-390 mg%.

4.  Studiul funcţiei renale de menţinere a echilibrului acido-
bazic se face prin:
• determinarea pH-ului sangvin – se recoltează sânge tară garou, pe heparină, în condiţiile de strictă anaerobioza, în seringi perfect etanşe. V.N.=7,30-7,40;

•  determinarea R.A.- se recoltează l0ml sânge pe 50 mg oxalat de potasiu, eprubeta va fi foarte bine închisă   pentru  a   evita  degajarea  bioxidului  de carbon   dizolvat   în   plasmă    .V.N.=53-75    voi. CO2/100ml sânge sau 27 mEq/1. Scăderea sub 50% arată o stare de acidoză, creşterea peste 75% vol.% reprezintă alcaloză. Ph-ul şi R. A. [rezerva alcalină] se determină mai exact la aparatul Astup. în acest aparat se recoltează sânge capilar în condiţii de anaerobioză, în tuburi heparinizate livrate odată cu aparatul.
II. Exporarea mecanismelor funcţionale propiu-zise
Se efectuează cu ajutorul Clearence-urilor renale. Este volumul de plasmă [în ml] depurat de o substanţă în unitatea de timp [1 minut].
Se calculează după formula: OUxV/P U= concentraţie urinară [mg/ml]; V= volumul urinar [ml/minut]; P= concentraţie plasmatică a substanţei [mg/ml],
III. Fluxul plasmatic renal
Este volumul de plasmă care perfuzează cei doi rinichi în decurs de 1 minut. Se determină cu ajutorul Clearence-ului, acidului paraminohipuric [P.A.H.] care este eliminat integral de către glomeruli şi tubi la o singură trecere prin rinichi. Clearence-ul P.A.H. se efectuează prin perfuzarea P.A.H. în mod continuu. Determinarea concentraţiei se face fotometric şi are V.N.=500-700 ml/minut.
IV. Explorarea filtratului glomerular
Se face prin măsurarea unor substanţe ca: creatinina endogenă sau insulina exogenă care se elimină prin filtrare glomerulară. Creatinina se elimină prin urină, prin filtrare

glomerulară tară să mai fie reabsorbită sau secretată de tubi.
a] Pregătirea bolnavului:
• se anunţă bolnavul cu o zi înainte să mănânce în dimineaţa examinării şi să stea culcat în pat 12-h peste noapte şi în tot timpul examenului;
•înaintea probei se dau bolnavului 400-500 ml apă.
b] Efectuarea recoltării:

• la ora 7 după ce bolnavul a terminat de băut apa, va urina;
• prima urină se aruncă;
• bolnavul va bea 300 ml ceai neîndulcit sau apă;
• se va culca, apoi se va trezi şi va urina din nou;
• această urină, se păstrează şi se măsoară volumul;
• se recoltează 5 ml sânge prin puncţie venoasă, după care bolnavul urinează încă odată;
• se măsoară volumul urinei;
• se consemnează greutatea şi înălţimea bolnavului;
• din cele două emisii de urină se trimit la laborator 10 ml împreună cu sângele recoltat pentru determinarea creatininei.

c] Interpretare:
V.N. este de 140 ml/minut.
Valori scăzute  sub 70  ml/minut apar în insuficienţa renală.
V. Reabsorţia tabulară
Ureea  trece prin  filtrarea  glomerulară   fiind parţial reabsorbită la nivelul tubilor proximali. a] Pregătirea bolnavului:

• bolnavul este anunţat cu o zi înaintea probei;
• va   sta   culcat   peste   noapte   precum   şi   în   dimineaţa examinării pe tot parcursul examinării;
• în dimineaţa examinării nu va mânca nimic.

b] Efectuarea recoltării:

• la ora 7 bolnavul este rugat sa urineze;
• urina se aruncă, iar bolnavului i se dă să ingereze 250 ml apă;
• va urina măsurându-se volumul urinei;
• se recoltează 5 ml sânge prin puncţie venoasă. după care bolnavul va ingera încă, 250 ml apă;
• bolnavul va urina în alt vas, se măsoară volumul urinei emise;
• din cele 2 probe recoltate se trimit la laborator 10 ml urină împreună, cu sângele recoltat.

c]  Interpretarea:
V.N.a filtratului glomerular este de 75 de ml/minut. Leziunile glomerulare sau tubulare scad capacitatea de epurare a ureei din plasmă.
VI. Explorarea secreţiei tubulare
Se bazează pe capacitatea tubului renal de a secreta anumite substanţe introduse în organism.
Proba cu PSP [fenolsulfonaftaleină].
a] Pregătirea bolnavului:

• se anunţă bolnavul să nu mănânce în ziua examinării;
• administrarea substanţei – în dimineaţa zilei de examinare i se injectează bolnavului i.v. 1 ml de substanţă.

b] Recoltarea urinei:

• bolnavul este rugat să urineze la 15 şi 75 minute de ia administrarea substanţei;
• determinarea se face colorimetric;

c] Interpretarea:
In mod momial o persoană sănătoasă elimină în primele 15 minute 20% din substanţ injectată, iar în următoarele 70 de minute între 55-70% din substanţa injectată.

VII. Nefrograma
Urmăreşte capacitatea fiecărui rinichi în parte de a capta, secreta şi excreta o substanţă marcată, cu radioizotopi. Se utilizează Hippuran marcat cu 131 iod. Proba se execută dimineaţa şi nu necesită pregătirea prealabilă a bolnavului, bolnavul putând mânca înainte probei. Se injectează, intravenos izotopul şi se înregistrează radiaţiile emise de 15-30 minute cu ajutorul a două sonde de scintilaţie dispuse la nivelul regiunii lombare.
Nefrograma permite depistarea tulburărilor functionale ale fiecărui rinichi tară a da informaţii cu privire la cauza acestora. Nu se execută la femei gravide sau în lactaţie .
VIII. Scintigrafie renală
Bolnavului i se injectează intravenos o substanţă de contrast radioactivă, după care, cu ajutorul unui aparat scintigraf se detectează repartizarea substanţelor radioactive în parenchiul renal.
IX. Proba cu indigo- carrnin- crornocitoscopie
Această probă apreciază capacitatea de eliminare a fiecărui rinichi în parte. Se injectează i.v. soluţie 0,4% indigi-carmin steril. Apariţia colorantului în urină se urmăreşte prin cistoscop.
a] Interpretare:
In mod normal, colorantul apare în vezica urinară la 5-7 minute de la administrare.
X.     Explorarea    capacităţii    de    dilufie    şi
concentraţie
Metodele executate în acest scop au la bază faptul că un rinichi sănătos are capacitatea de a produce urină mai diluată sau mai concentrată , în funcţie de gradul de deshidratare al  organismului.  Capacitatea  de diluţie şi

concentraţie a rinichiului poate fi determinată prin mai multe probe:

• proba de diluţie şi concentraţie Volhard Are două etape:
• diluţia;
• concentraţia.

Practic este cel mai comod să se facă întâi concentraţia şi apoi diluţia, dacă concentraţia este mai bună, evident ca şi diluţia este mai satisfăcătoare.
A. Proba de concentraţie
a] Pregătirea bolnavului
•   la ora 12 bolnavul primeşte alimentaţie solidă [ouă,
şuncă, pâine, carne] fară lichide.
b] Recoltarea urinei:
•   din 2 în 2 ore [la orele 14, 16, 18, 20] se colecteză 4
eşantioane. De la orele 20 până la orele 8 urina se
colectează într-o singură probă. Se notează la toate
eşantioanele de urină volumul şi cantitatea.
c]  Interpretare
•   în cursul după-amiezii şi noaptea ca răspuns la proba
de concentraţie, diureza scade mult iar densitatea
trebuie să, crească depăşind 1028 cel puţin într-o
probă. In insuficienţa renală severă, densitatea
variază puţin în jurul valorii de 1010 izostenurie.
Atenţie!
La bolnavii la care încărcarea cu lichid este contraindicată
se face numai proba de concentraţie apreciindu-se că un
rinichi care concentrează bine are capacitatea de diluţie
normală.
B, Proba de diluţie
a] Pregătirea bolnavului

• cu 2 zile înainte de proba bolnavul este supus la un regim mixt alimentar, are voie să bea lichide câte vrea.
• în ziua examinării bolnavul va sta în repaus la pat.