Compozitie

Diprophos este o suspensie sterila apoasa injectabila de
betametazona dipropionat si betametazona sodiu fosfat. Fiecare ml de
Diprophos suspensie contine betametazona dipropionat, echivalentul a 5
mg de betametazona si betametazona sodiu fosfat, echivalentul a 2 mg de
betametazona intr-o solutie sterila tamponata si conservata.
Ingredienti inactivi: clorura de sodiu, edetat de sodiu, polysorbat 80,
alcool benzilic, metil-p-hidroxibenzen, propil-p-hidroxibenzen,
sodiu-carboximetil-celuloza, polietilenglicol 4 000.

Indicatii

Diprophos
suspensie este indicat in tratamentul afectiunilor acute si cronice
care raspund la terapia cu corticosteroizi. Terapia cu hormoni
corticosteroizi este un adjuvant, nu un inlocuitor al terapiei
conventionale. Afectiuni musculo-scheletale si ale tesuturilor moi:
artrita reumatoida; osteoartrita; bursita; spondilita anchilozanta;
epicondilita; radiculita; coccidinie; sciatica; lumbago; torticolis;
chist ganglionar; exostoza; fasciita. Afectiuni alergice: astm bronsic
cronic (inclusiv ca terapie adjuvanta pentru status asthmaticus); febra
finului; edem angioneurotic; bronsita alergica; rinita alergica
sezoniera sau perena; reactii provocate de medicamente; boala serului;
intepaturi de insecte. Afectiuni dermatologice: dermatita atopica
(eczema numulara); neurodermatita (lichen simplu circumscris);
dermatita de contact; dermatita solara severa; urticarie; lichen plan
hipertrofic; necrobioza lipoidica diabetica; alopecia areata; lupus
eritematos discoid; psoriazis; cheloid; pemfigus; dermatita
herpetiforma; acnee chistica. Boli de colagen: lupus eritematos
diseminat; sclerodermie; dermatomiozita; periarterita nodoasa.
Afectiuni neoplazice: ca tratament paleativ al leucemiilor si al
limfoamelor la adulti; leucemie acuta la copii. Alte afectiuni: sindrom
adrenogenital; colita ulcerativa; ileita regionala; sprue; afectiuni
pediatrice (bursita sub heloma durum, hallux rigidus, digiti quinti
varus); afectiuni care impun administrarea unor injectii
subconjunctivale; discrazii sanguine care raspund la terapia cu
corticosteroizi; nefrita si sindrom nefrotic. Insuficienta
adrenocorticala primara sau secundara poate fi tratata cu Diprophos
suspensie dar, daca este necesar, trebuie asigurat si un aport de
mineralocorticosteroizi. Se recomanda ca Diprophos suspensie sa se
administreze: intramuscular, in cazul afectiunilor care raspund la
actiunea corticosteroizilor sistemici; direct in tesuturile moi
afectate, in cazurile care impun aceasta; intraarticular sau
periarticular, in artrite; intralezional, in diverse afectiuni
dermatologice; si local, in anumite afectiuni inflamatorii si chistice
ale piciorului.

Precautii

Diprophos suspensie nu se administreaza intravenos sau
subcutanat. Tehnica aseptica stricta este obligatorie in cazul
folosirii de Diprophos suspensie. Diprophos suspensie contine doi
esteri de betametazona, dintre care unul, si anume betametazona sodiu
fosfat, dispare rapid de la sediul injectarii. De aceea, in momentul
utilizarii acestui preparat, medicul trebuie sa aiba in vedere
posibilul efect sistemic produs de acest component solubil al
medicamentului Diprophos suspensie. Diprophos suspensie trebuie
administrat intramuscular, cu precautie la pacientii cu purpura
trombocitopenica idiopatica. Injectarea intramusculara a
corticosteroizilor trebuie facuta in profunzimea masei musculare pentru
a evita atrofia tisulara locala. Administrarea in tesuturile moi,
intralezionala si intraarticulara a corticosteroizilor poate produce
atit efecte sistemice cit si locale. Examinarea oricaror lichide
prezente in articulatii este necesara pentru a exclude un proces
septic. Se recomanda evitarea injectarii locale intr-o articulatie
anterior infectata. Elementele sugestive pentru diagnosticul de artrita
septica sunt cresterea marcata a durerii si tumefactiei locale,
diminuarea mobilitatii articulare, febra si indispozitie. Daca
diagnosticul de sepsis se confirma, trebuie instituita terapie
antimicrobiana corespunzatoare. Corticosteroizii nu trebuie injectati
in articulatii instabile, zone infectate sau
spatii intervertebrale. Injectiile repetate in articulatiile afectate
de osteoartrita pot accentua distrugerea acestora. Evitati injectarea
corticosteroizilor direct in masa tendinoasa deoarece pot rezulta in
timp ruperi ale tendonului. Dupa terapia intraarticulara cu
corticosteroizi, pacientii trebuie sa aiba grija sa evite
suprasolicitarea articulatiei la care au fost obtinute beneficii
simptomatice. Deoarece au aparut cazuri rare de reactii anafilactice la
pacientii care au primit terapie corticosteroida administrata
parenteral trebuie luate masuri speciale de precautie la administrarea
acestora, in special la pacientii cu istoric de alergie la orice fel de
medicament. in cazul tratamentului de lunga durata cu corticosteroizi,
transferul de la modul de administrare parenteral la cel oral se va
face dupa cintarirea potentialului beneficiilor si a riscurilor.
Modificari ale dozelor pot fi necesare in cazul remisiunilor sau
exacerbarilor bolii, in functie de reactia individuala a pacientului la
tratament, in cazul expunerii pacientului la stresuri emotionale sau
fizice, precum infectiile grave, operatii chirurgicale sau traumatisme.
in urma intreruperii terapiei cu corticosteroizi pe termen lung sau in
doza mare, este necesara urmarirea pacientilor timp de 1 an.
Corticosteroizii pot masca unele semne de infectie, si noi infectii pot
aparea in timpul utilizarii lor. Cind se utilizeaza corticosteroizi,
pot aparea scaderea rezistentei si a capacitatii de a localiza
infectii. Utilizarea corticosteroizilor pe termen lung poate produce
cataracte posterioare subcapsulare (in special la copii), glaucom cu
posibile afectari ale nervului optic si poate accentua infectiile
oculare secundare provocate de fungi sau virusuri. Dozele mari si cele
medii de corticosteroizi pot provoca cresterea presiunii sanguine,
retentia de saruri si apa, si cresterea excretiei de potasiu.
Probabilitatea aparitiei acestor efecte cu derivati sintetici este
scazuta, cu exceptia cazului cind se folosesc doze mari. Se impun
masuri restrictive in ceea ce priveste dieta cu sare, precum si
suplimentarea cantitatilor de potasiu. Toti corticosteroizii
intensifica excretia de potasiu. in timpul tratamentului cu
corticosteroizi pacientii nu trebuie vaccinati impotriva variolei. Alte
proceduri de imunizare nu trebuie aplicate la pacientii care primesc
corticosteroizi, in special doze mari, din cauza posibilelor
complicatii neurologice si a lipsei de raspuns umoral (cu anticorpi).
Oricum, procedurile de imunizare pot fi aplicate la pacientii care
primesc corticosteroizi ca terapie de substitutie, de exemplu pentru
boala Addison. Pacientii care primesc doze imunosupresante de
corticosteroizi trebuie avertizati sa evite expunerea la varsat de vint
si pojar, si daca s-au expus, sa obtina sfaturi medicale
corespunzatoare. Acest lucru este extrem de important la copii. in
tuberculozele active, corticoterapia trebuie limitata numai la acele
cazuri de tuberculoza fulminanta sau diseminata in care
corticosteroizii sunt utilizati in combinatie cu terapia
antituberculoasa adecvata. Daca la pacientii cu tuberculoza latenta sau
cu reactivitate la tuberculina sunt administrati corticosteroizi, este
necesara o observare atenta, deoarece boala se poate reactiva. in
timpul terapiei pe termen lung cu corticosteroizi, pacientii trebuie sa
primeasca chimioprofilaxie. Daca in programul chimioprofilactic se
foloseste rifampin, trebuie luat in considerare efectul sau de
intensificare a metabolismului hepatic; o ajustare a dozei de
corticosteroizi poate fi necesara. Trebuie folosita cea mai mica doza
posibila de corticosteroid pentru a controla boala tratata; cind este
posibila reducerea dozei, aceasta se va face treptat. in cazul
intreruperii prea rapide a corticosteroidului poate aparea o
insuficienta corticosuprarenala secundara, indusa de medicament, care
poate fi evitata prin reducerea treptata a dozei. Aceasta insuficienta
poate persista luni de zile dupa intreruperea terapiei; prin urmare,
daca apare un stres in aceasta perioada, corticoterapia trebuie
reinstituita. Daca pacientul primeste deja corticosteroizi, poate fi
necesara o crestere a dozei. Deoarece secretia mineralcorticoida poate
fi afectata, saruri si/sau mineralcorticoizi trebuie administrati
concomitent. Efectul corticosteroid este amplificat la pacientii cu
hipotiroidism si la cei cu ciroza hepatica. Se recomanda utilizarea cu
precautie a corticosteroizilor la pacientii cu herpes simplex ocular
din cauza unor posibile perforatii corneene. in timpul terapiei cu
corticosteroizi pot aparea probleme psihice. Corticosteroizii pot
agrava instabilitatea emotionala existenta sau tendintele psihotice.
Corticosteroizii trebuie utilizati cu precautie in: colitele ulcerative
nespecifice, daca exista o probabilitate de perforare iminenta, abces
sau alte infectii piogenice; diverticulite; anastomoze intestinale noi;
ulcer peptic activ sau latent; insuficienta renala; hipertensiune;
osteoporoza si miastenia gravis. Deoarece complicatiile ce apar in urma
tratamentului cu glucocorticosteroizi depind de doza, marimea si durata
tratamentului, trebuie luata o decizie la fiecare pacient in ceea ce
priveste beneficiile si riscurile tratamentului. Deoarece administrarea
corticosteroizilor poate influenta rata de crestere si poate inhiba
producerea de corticosteroizi endogeni la copii si sugari, cresterea si
dezvoltarea acestor pacienti, care primesc terapie pe termen lung,
trebuie urmarita cu atentie. Corticosteroizii pot altera mobilitatea si
numarul de spermatozoizi la unii pacienti.
Sarcina si alaptare: Deoarece nu s-au efectuat studii controlate de
reproducere umana sub corticosteroizi, folosirea acestor medicamente,
oricind in timpul sarcinii, necesita cintarirea beneficiilor posibile
ale administrarii medicamentului in raport cu riscurile potentiale
pentru mama si fat. Copiii nascuti din mame care au primit cantitati
substantiale de corticosteroizi in timpul sarcinii, trebuie observati
cu atentie pentru semne de hipoadrenalism. Din cauza posibilitatii
aparitiei unor efecte nedorite ca urmare a terapiei cu Diprophos
suspensie la copiii alaptati, trebuie luata o decizie in ceea ce
priveste fie intreruperea alaptarii fie a administrarii medicamentului,
luindu-se in calcul importanta medicamentului pentru mama.

Administrare

Dozele sunt
variabile si trebuie individualizate