ALOE VERA BARBADENSIS MILLER

Descrierea plantei

Denumirea de ALOE VERA BARBADENSIS MILLER i s-a dat după botanistul Miller care a descris pentru prima oară planta de Aloe din insulele Barbados, planta fiind cunoscută în comerţ sub numele de "Aloe Vera".
Se presupune că planta a fost descoperită în Africa, răspândită apoi în timp în zona Mării Mediterane precum şi în multe ţări tropicale şi subtropicale. Planta creşte în mod natural în Africa de Nord, Est şi Sud în ţările din jurul Mării Mediterane, Mării Roşii, India, China şi Insulele Oceanului Indian.
Planta aparţine familiei Liliaceae, are înălţimea de 75-125 cm, având 12-15 frunze late, cărnoase, în formă de lance, cu marginile în formă de dinte de fierăstrău, frunze care cresc de la nivelul solului, greutatea unei frunze mature atingând 700-1500 grame. Tulpina plantei se termină cu o floare de formă cilindrică galben-roşiatică.
Aloe Vera Barbadensis Miller este cultivată în insulele din Marea Caraibelor, Republica Dominicană, Barbados, Jamaica, Puerto Rico, Texas, California, Arizona şi Mexic, planta neputând fi cultivată în zonele geografice unde temperatura coboară pentru mult timp sub 0 grade.
Aloe Vera este plantată pe rânduri distanţate la 60-70 de cm, frunzele se recoltează numai manual fiind detaşate sub aşa-numita "linie de gel", astfel încât întreaga cantitate de gel rămâne în frunze. Se recoltează frunzele exterioare, 3-5 frunze de pe fiecare plantă la un interval de 5-­8 săptămâni.

Importanţa stabilizării gelului de ALOE VERA

            Aloe Vera conţine două substanţe:
– prima, aflată chiar sub coaja frunzei, un lichid galben lăptos, cu gust amar, numit aloină, folosită de secole, sub formă de praf, ca laxativ;
– a doua, gelul de Aloe Vera, un lichid fibros situat în interiorul frunzelor.
Gelul este componenta cea mai importantă şi mai eficace a plantei, dar, cu toate acestea, este utilizat numai de câţiva ani.
Gelul de Aloe Vera prezintă un inconvenient major şi anume acela că se oxidează foarte rapid. Dacă după recoltarea frunzelor gelul obţinut nu se stabilizează în decurs de 4 ore, acesta îşi pierde majoritatea proprietăţilor curative fiind distrus de oxigen şi de microorganisme. Oprirea oxidării se face prin adăugarea unor antioxidanţi naturali, cum ar fi vitaminele naturale A, C şi E. Gelul astfel stabilizat nu se mai oxidează, păstrându-şi în totalitate proprietăţile terapeutice.
Până în 1968 nimeni nu a găsit o metodă viabilă de stabilizare a gelului de aloe. Aloe Vera of America a obţinut două brevete de stabilizare a gelului de Aloe. Aceată firmă a fost încorporată de Compania Forever Living Products International, care a mai obţinut încă alte două brevete de stabilizare. Aceste brevete sunt cele care atesta obţinerea unui gel purificat şi stabilizat 100% natural.

Substanţele componente ale gelului de ALOE VERA

            F.L.P. a efectuat în laboratoarele proprii cercetări asupra profilului multifuncţional al gelului de Aloe Vera. La Carrington Laboratories s-au efectuat cercetări asupra unei polizaharide din Aloe Vera, polizaharidă care întăreşte sistemul imunitar. I.A.S.C.(Consiliului Ştiinţific Internaţional pentru Aloe) a făcut contract cu Universitatea din Texas pentru cercetarea conţinutului de polizaharide, aloină, magneziu, calciu, asupra pH-ului gelului de Aloe, de dată recentă fiind identificată şi componenta Acemmanon cu rol în întărirea sistemului imunitar, viitorul rezervându-ne încă multe surprize în ceea ce priveşte componenţa gelului de Aloe Vera.
            Lignina penetrează cu uşurinţă straturile superficiale ale pielii având rolul de purtător al celorlalte componente.
            Saponina are efect dezinfectant.
            Antrachinone – Gelul conţine 12 antrachinone cunoscute sub denumirea de laxative care, împreună cu celelalte componente din gel, asigură un efect analgezic, antibacterian, antifungic şi antiviral.
– aloina                                               – laxativ, emetic
– barbaloina                            – antibiotic, laxativ slab
– izobarbaloina                        – antibiotic, analgezic
– acidul de Aloe                      – antibiotic
– emodin de Aloe                    – antibacterian, laxativ
– acid antilen                           – antivirotic
– usterii ac. antilen       – sedativi
– uleiuri volatile        – analgezice, anestezice (acestea sunt: antranolul şi artrazenul, rezinotanol)
Vitamine:

• Vitamina A(sintetizată de organism din beta – caroten) contribuie esenţial la creşterea în înălţime şi greutate, la formarea oaselor şi a dentiţiei la copii, menţinerea şi îmbunătăţirea acuităţii vizuale. Este un important antioxidant, protejează celulele, menţine sănătatea pielii şi a părului, stimulează sistemul imunitar. Contribuie la buna funţionare a rinichilor, a aparatului respirator şi a tubului digestiv.
• Vitamina B1(Tiamina) ia parte la procesele care includ funcţionarea inimii, a sistemului nervos şi a muşchilor. Este esenţială în formarea ADN-ului şi ARN-ului şi în procesul de convertire a hidraţilor de carbon în energie. Este regenerator tisular. Are efecte benefice asupra psihicului şi a sistemului nervos.
• Vitamina B2(Riboflavina) împreună cu Vitamina B6 are efect în stări carenţiale. Ajută la folosirea hidrocarbonaţilor, este catalizator la o serie de procese chimice care au loc în organism, este esenţială pentru o piele sănătoasă, pentru păr şi pentru unghii, pentru formarea celulelor roşii (hematiilor) şi pentru acuitatea vederii.
• Vitamina B3(PP sau Niacina) ajută în detoxifiere şi reglarea metabolismului. Este esenţială în respiraţia tisulară şi în asimilarea vitaminei C, previne dermatozele.
• Vitamina B5(Acid pantotenic) este esenţială în sinteza proteinelor şi în creşterea normală. Carenţa ei determină tulburări neurologice.
• Vitamina B6(Piridoxina) are acţiune asemănătoare cu aceea a vitaminei B2, întăreşte sistemul imunitar. Deficienţa acestei vitamine determină scăderea unei proteine a sistemului imunitar (conform studiilor dr. Ranjit Kumar Chandra de la Memorial University din Newfoundland ­Canada) numită interleukina-2 precum şi scăderea limfocitelor care se opun agresiunii agenţilor patogeni veniţi din exterior.Vitamina B6 ajută la menţinerea sănătăţii pielii şi la procesul de metabolizare a proteinelor. Lipsa ei duce la astenie, nervozitate, insomnii, apariţia dermatitei seboreice şi a anemiei.
• Vitamina B9(Acid folic) întăreşte sistemul imunitar şi ajută la formarea AND-ului. Carenţa ei în organism duce la descuamarea pielii, căderea părului, scăderea hemoglobinei şi oboseală cronică.
• Vitamina B12(Cianocobalamina) este indispensabilă în funcţionarea celulei nervoase, în hematopoeză (formarea de globule roşii), în metabolismul intermediar. Dr. Arnold Fox din Beverly Hills, în revista "Total Health" a demonstrat recent prezenţa Vitaminei B l2 în geluI de Aloe Vera, deşi lumea ştiinţifică susţinea că vitamina B 12 nu există în plante! Vitamina B 12 joacă un rol important în procesele biologice dependente de enzime şi în funcţionarea sistemului nervos.
• Vitamina C are un rol foarte important în metabolismul intermediar, în procesul de cicatrizare, este stabilizator de membrană celulară şi antioxidant. Participă la răspunsul sistemului imunitar faţă de infecţii, la vindecarea accelerată a rănilor şi la absorbţia fierului din tubul digestiv. Favorizează depunerea calciului în oase, intervine în metabolismul glucidelor, proteinelor şi grăsimilor, etc.
• Vitamina D- stimulează absorbţia intestinală a calciului şi implicit a fosforului. In exces, mobilizează calciul din oase, eliminându-l sau depunându-l fie sub formă de calculi (renali sau biliari), fie anarhic. Lipsa Vitaminei D din organism favorizează rahitismul, cariile severe şi osteoporoza.
• Vitamina E(Tocoferol) este stabilizator de membrană celulară împreună cu Vitamina C şi este, de asemenea, un puternic antioxidant. Protejează globulele roşii de "stresul oxidativ" şi le măreşte durata de viaţă. Favorizează creşterea "colesterolului bun" HDL şi scăderea "colesterolului rău", protejând astfel împotriva bolilor cardiovasculare. Fortifică musculatura şi ţesutul conjunctiv. Stabilizează şi întăreşte funcţia sexuală. Îmbunătăţeşte performanţele mentale, menţine activitatea anumitor enzime, încetineşte procesul de îmbătrânire. Prezintă rol protector pentru Vitaminele A şi E.
• Colinaeste un stimulator al nervului vag şi are un rol important în metabolism.

Substanţe minerale:
Aloe Vera conţine 20 de substanţe minerale de importanţă vitală. Dintre acestea enumerăm:

• Calciu- indispensabil în osteogeneză împreună cu fosforul; asimilarea lui este dependentă de Vitamina C şi aminoacizi;
• Fosfor- indispensabil în osteogeneză împreună cu calciul;
• Potasiu- indispensabil activităţii musculare;
• Fier - componenta esenţială a hemoglobinei implicată în transportul oxigenului;
• Sodiu- indispensabil în schimbul normal de apă – săruri;
• Clor - are rol în echilibrul hidromineral al organismului;
• Mangan- ajută în funcţionarea sistemului muscular şi nervos împreună cu magneziul;
• Magneziu – are rol în modularea excitabilităţii neuromusculare, are efect sedativ şi anticonvulsivant;
• Cupru - rol în metabolismul celular şi în formarea celulelor roşii;
• Crom- înlesneşte activitatea enzimelor, scade acizii graşi, potenţează efectul insulinei şi este implicat în maturarea globulelor roşii;
• Iod - intră în structura hormonilor tiroidieni;
• Seleniu- efect antioxidant, încetineşte îmbătrânirea, intervine asupra sistemului imunitar prin producerea de imunoglobuline;
• Zinc- rol în metabolismul protidic, concură la efectele insulinei şi la efectul procreativ masculin.

Mono şi polizaharide:

• Mucopolizaharidelesunt substanţe nutriţionale cheie care fac din Aloe Vera o plantă excepţională. Ele sunt carbohidraţi cu lanţuri lungi, care au o abilitate remarcabilă de a penetra pereţii celulelor, îndeosebi în tractul digestiv şi în sistemul circulator fără a fi atacaţi de acidul gastric sau de enzimele digestive. Prin procesul de endocitoză, aceste mucopolizaharide contribuie la stimularea sistemului imunitar, producerea energiei, oxigenarea celulară.
• Celuloza, glucoza, manoza, aldopentoza
• Acemannan- rol în întărirea sistemului imunitar
• Hormoni, auxine, gibereline- efect antiinflamator şi stimulează refacerea ţesuturilor
• Acid salicilic- componentă tip Aspirină cu efect analgezic
• Aminoacizi- Aminoacizii sunt proteine care furnizează energie, au rol de catalizator (în special în cadrul hidrolizei), reglează echilibrul chimic şi contribuie la regenerarea tisulară. Organismul uman conţine 22 de aminoacizi dintre care 8 sunt esenţiali funcţionării organismului, însă organismul nu poate produce aceşti aminoacizi esenţiali. Necesarul de aminoacizi este asigurat prin alimentaţie. Aloe Vera conţine 7 din cei 8 aminoacizi esenţiali şi 11 din cei neesenţiali
• Aminoacizii esenţialiprezenţi în gelul de Aloe Vera: izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, threonina, valina;
• Aminoacizii neesenţiali: acid aspartic, acid glutamic, alanina, arginina, cistina, glicina, histidina, hidroxiprolina, prolina, tirozina, serina;

Enzimele din gelul de Aloe Vera şi mecanismul lor de acţiune

• Amilaza- catalizează hidroliza amidonului în dextroză şi maltoză;
• Bradichinaza- analgezic, antiinflamator, stimulator al sistemului imunitar;
• Catalaza - împiedică acumularea superoxidului de hidrogen în ţesuturi;
• Celulaza- rol în degradarea celulozei;
• Creatinfosfochinaza- rol în activitatea musculară;
• Lipaza- rol în degradarea acizilor graşi;
• Nucleotidaza - accelerează hidroliza nucleotidelor în nuc1eozide;
• Fosfataza - alcalină – reglează activitatea ficatului;
• Proteaza - rol în hidroliza proteinelor;

Steroizi – dintre care enumerăm:

• Colesterina,
• Campestrina,
• P-sitosterina- efect antiinjlamator,
• Lupeol- efect antiseptic şi analgezic.

De ce este eficientă ALOE VERA ?

            În Aloe Vera se găsesc 6 substanţe cu efect dezinfectant: lupeol, acid salicilic, carbamid de nitrogen, acid de coajă, fenol şi sulf. Toate aceste componente au efect dezinfectant cunoscut, distrugând bacteriile, ciupercile şi virusurile. Combinaţia lor asigură un efect antibacterian, antivirotic şi antifungic, care explică rezultatele foarte bune în infecţiile interne şi externe. Lupeolul şi acidul salicilic au efect analgezic, ceea ce explică eficienţa ridicată în calmarea durerilor.
Aloe Vera conţine cel puţin 3 acizi graşi cu efect antiinflamator: colesterina, campestrina şi β-sitosterina, sterine de origine vegetală. Aceste componente explică rezultatele remarcabile ale Aloei Vera în arsuri, plăgi tăiate, escoriaţii, reacţii alergice, reumatism, artrite acute şi cronice, ulcer gastroduodenal şi alte inflamaţii ale sistemului digestiv şi ale celorlalte organe interne: stomac, intestinul subţire şi gros, rinichi şi pancreas. β-sitosterina este un puternic agent anticolesterolic, scăzând nivelul colesterolului.
Cercetătorii japonezi au identificat recent 3 agenţi anti-tumorali: emodina, manosa şi lectina, ajungând la concluzia că: "Rezultatul analizelor arată că aloe previne carcinogeneza pulmonară umană (cancerul pulmonar)", şi, în plus, "aloe are un puternic efect de prevenire sau inhibare a dezvoltării altor tipuri de cancer" (din "Japanese Joumal of Cancer Research").
Dacă mai adăugăm şi faptul că aloe conţine cel puţin 23 polipeptide (imunostimulatori), înţelegem de ce gelul de Aloe controlează un spectru larg de disfuncţionalităţi ale sistemului imunitar, incluzând virusul HIV. Polipeptidele împreună cu agenţii antitumorali aloe-emodina şi aloe-lectina explică capacitatea aloei de a încetini considerabil înmulţirea celulelor canceroase. Faptul că Aloe Vera este capabilă să amelioreze o listă impresionantă de afecţiuni, rezultat care a fost observat atât de către medici, cât şi de consumatori, a făcut ca planta să fie denumită semnificativ "planta vindecătoare".

            Toate componentele descrise mai sus se găsesc în stare naturală în geluI de Aloe Vera, astfel că asmilarea lor şi realizarea efectelor medicale extraordinare prezentate se face în mod natural, fără efecte secundare asupra organismului uman. De altfel, în această direcţie, trebuie subliniat faptul că modul în care acţionează componentele active din gelul de Aloe Vera asupra fiinţei umane este unul sinergic şi "blând" (adică organismul asimilează exact atât cât este nevoie şi foloseşte precis ceea ce îi este necesar dintre substanţele active ale gelului de Aloe vera, restul fiind eliminat pe cale normlă).